Neemia era paharnicul împăratului Artaxerxe, una din pozițiile de încredere la palat. În anul al 20-lea al domniei împăratului (pe la anul 445 î.H.), fratele lui, Hanani, și încă vreo câțiva din Iuda veniți de la Ierusalim i-au adus știri despre cetatea lui iubită: ziduri dărâmate, porțile arse, nenorocire, rușine, desnădejde. Și inima lui Neemia, demnitarul de încredere al împăratului, a sângerat greu. S-a rugat mult, și s-a hotărît să meargă el însuși la Ierusalim. Prin hotărâre imperială, paharnicul din Susa a devenit guvernator al Iudeii. Și-a pus viața în joc și a plecat la Ierusalim, într-o misiune imposibilă: să rezidească cetatea lui Dumnezeu, sfântul locaș al locuințelor Celui Preaînalt. În greutățile pe care le-a întâmpinat, Neemia este un prototip al biruinței lui Dumnezeu. Și azi sunt porți arse de ridicat, și azi sunt ziduri dărâmate de zidit, și azi sunt Sanbalați și Tobia cu gânduri rele care trebuie înfruntați.
Pentru informații, trimiteți un e-mail la audio@betelchurch.org.
