In Clipile Tacerii

By Fr. Valentin Popovici

In Clipile Tacerii

Cuvânt înainte (la ediţia din 1978) Parcă, dacă aş fi putut ascunde poeziile le-aş fi ascuns şi păstrat numai pentru mine, fiindcă în ele sunt simţăminte pe care le-arn trăit în intimitate şi pe care niciodată n-am gândit că le voi dezvălui altora. Poeziile acestea nu le-am scris că să fie publicate. A fost un har şi o minune pentru mine faptul că mulţi din cei care deja le-au recitat le-au îndrăgit. Primele poezii le ascundeam prin cărţile de liceu, prin sertare şi dulapuri. Dar într-o duminică, demult, Laurian, fratele meu, căruia i se datorează în mare parte apariţia acestui volum, mi-a făcut o surpriză: la un program al tineretului în biserica a recitat una din poeziile mele. Aveam emoţiile unui examen! Şi de atunci el mi le-a strâns şi le-a răspândit cu multă şi dulce iubire. Când le dau acum tinerilor din Bisericile noastre mă simt că şi cum mi-aş deschide sufletul înaintea tuturor. Nu ştiu cum le vor vedea alţii; dar pentru mine aceste poezii au nostalgia atâtor experienţe dragi şi sfinte cu Domnul Isus Hristos, când la marginea tăcută a cuvintelor ele vibrau în sufletul meu şi-mi copleşeau fiinţa. Mulţumesc lui Dumnezeu pentru inspiraţia din clipele tăcerii! De asemenea, mulţumesc celor care m-au îndemnat stăruitor să le public; mulţumesc celor care au avut bunătatea să le recite şi să-mi spună părerea lor critică; mulţumesc soţiei pentru deosebită ei răbdare şi iubire, cu sacrificiul multor nopţi nedormite, îngrijind de partea grafică a acestui volum. Mă rog Domnului ca El să le folosească pentru întărirea în credinţă a poporului nostru şi pentru gloria Numelui Său mare!

Valentin Popovici

APE DE ODIHNA

By Fr. Valentin Popovici

Ape de Odihna

Mă rog că aceste poezii să aducă binecuvântare, bucurie şi inspiraţie, dragoste de Mântuitorul şi prospeţime în slujirea Lui, tuturor celor care vor ajunge să le citească. Majoritatea poeziilor strânse în acest album au fost publicate de-a lungul anilor în Buletinele Duminicale ale Bisericii Baptiste Române din Chicago. Astfel se explică şi măsură lor, de patru sau cinci strofe, în limita primei pagini a Buletinelor. La îndemnul multora, îndrăznesc să public poeziile într-o colecţie, care doresc să fie un imbold la preamărirea Domnului Isus. Dacă e adevărat că fiecare cuvânt rostit e o fereastră, am vrut să deschid ferestrele în sus, spre lumina şi speranţa, spre Soarele adevăratei vieţi, Domnul Isus Hristos. Că şi psalmistul care în melodia populară a “crinilor” a cântat laudele Domnului (Psalmul 45), am folosit şi eu cuvinte simple, şi desigur prea sărace, pentru sentimentele înalte ale închinăciunii sufletului faţă de Regele slavei. Ca şi pietrele colţuroase şi bolovanii neciopliţi care au ridicat altarul jertfelor sfinte în vechime, şi eu am vrut cu aceste poezii să-mi exprim iubirea faţă de Mirele divin. Versul de psalm, “Ca pana unui scriitor iscusit să-mi fie limba” e şi dorinţa inimii mele, fiindcă “lucrarea mea de laudă este pentru Împăratul, pricina laudelor mele nu este decât Domnul Isus Hristos Mântuitorul nostru, şi harul Sau ispăşitor prin jertfă de la Golgota. Mulţumesc lui Dumnezeu pentru răbdarea şi fiorul inspiraţiei din ţesătura acestor versuri, pe care le public pentru gloria Lui eternă! 

Valentin Popovici

INTRE ZIMBET SI SUSPIN

By Fr. Valentin Popovici

INTRE ZIMBET SI SUSPIN

Pentru cei care în răstimpul scurt dintre dimineaţă şi inserarea vieţii, pe cărarea pribegiei noastre, între valea întunecoasă şi muntele însorit, au curajul să cânte plini de bucurie, cu inima curată, şi să-I mulţumească lui Dumnezeu întotdeauna şi pentru zâmbet, şi pentru suspin. În umilinţă unuia care, prin harul Domnului Isus, n-a fost decât un jgheab pentru scurgerea apei, – un rob al lui Hristos Domnul

Valentin Popovici

PLOAIE-TARZIE

By Fr. Valentin Popovici

PLOAIE-TARZIE

Cuvânt înainte Am fost cuprins de un dor să scriu poezioarele acestea, fiindcă nu reuşeam să-mi exprim altfel gândurile. Dar am avut la fiecare vers un simţ singuratec de vârf de munte, la fiecare idee un gust inexplicabil de migdală şi miere, la fiecare punct din urmă o agonie cumplită a unei nereuşite dureroase. Ştiu că aceste versuri nu sunt ce-ar fi trebuit să fie. Nu sunt ce-aş fi vrut să fie. Şi nici măcar ce-ar fi putut să fie. Dar sunt ce-am putut prinde de undeva de dincolo de mine, ca dintr-o apă curată a unei fântâni adânci, cât mi-a încăput şi mie într-un ulcior de pământ. Dacă va fi cineva să citească aceste poezii, şi va spune “Exact aşa simt şi eu!”. . . Sau dacă va fi cineva care, citindu-le, se va pleca pe genunchi şi va mărturisi cu pocăinţă înainte lui Dumnezeu dragostea şi dorinţa inimii după mai multă lumina, şi mai mult har . . . Sau dacă va fi cineva care va simţi cum Duhul Sfânt al Celui Prea Înalt lucrează tainic să ne pregătească inimile pentru gloria veşniciei . . . Sau dacă vreun rând va ajunge cumva printr-o minune să fie citit de un ostenit şi frânt pe drumul vieţii, şi versul va putea să-l ridice din pulberea amărăciunilor . . . . . . Atunci voi şti că n-am dus apă în ulcior degeaba. Fie ploaia târzie a îndurărilor lui Dumnezeu o realitate pentru poporul nostru român, întru deşteptarea la credinţă adevărată în Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Hristos! 

Valentin Popovici Octombrie 2004

Pietricele

By Fr. Valentin Popovici

Pietricele

Cuvânt înainte

Aici sunt poezii mai vechi şi mai noi, ca şi în pilda Domnului Isus cu gospodarul care şi-a scos din vistieria lui lucruri noi şi vechi. Majoritatea poeziilor din acest al cincilea volum au fost publicate în Buletinele Duminicale ale Bisericii în anii 2006 şi 2007, şi de fapt ele istorisesc potecă prin care am trecut în aceşti ani. Printre cele scrise mai demult e şi “Stejarul din câmpie”. Era prin anul 1966, când peste familia în care am avut harul să cresc, şi peste mine, au venit mari furtuni. Tatăl meu Alexa şi unchiul meu Pitt erau în atenţia Securităţii pentru simplul motiv că vesteau plini de curaj Evanghelia curată. Au urmat destituiri, ponegriri, exmatriculări, prigoane. De atunci am ţinut în taină poezia, dar mi-am dat seama că era deja cunoscută (mama o trimisese câtorva familii apropiate). O redau aici tuturora. Apoi anul 2006, pentru mine personal, pentru familie, pentru biserica în care am slujit, a fost un an de furtuni groaznice. Nici în vremea comuniştilor n-am simţit o încercare mai aprigă de a distruge biserica, de a ponegri pe fraţi, şi de a distruge pe predicator, ca şi în anul acela. Harul lui Dumnezeu ne-a păstrat în viaţă, ne-a adus la liman. Am socotit că e bine să strig şi eu un Aliluia prin paginile acestui mic volum, şi să mai spun odată că Domnul e bun, că El este Stânca, El ne-a păstrat credinţa şi — la fel ca pentru poporul Lui preaiubit căruia i-a făgăduit un ocol de nestemate — tot aşa şi pentru mine, mi-a deslegat sacul de jale şi mi-a schimbat curtea lacrimilor într-un ocol de pietre scumpe, din care am strâns aici câteva “Pietricele”. Nu ştiu pentu cine public aceste poezioare, şi poate nici nu vor fi mulţi care să le guste aromă de dulce şi amar, de lumină şi umbră, de surâs şi plâns, după cum e împletirea luminii pe cărarea vieţii. Şi chiar dacă nu le va citi nimeni, le întind spre Cel care mi le-a dat, şi Îi spun, “Mulţumesc! N-am meritat cinstea să le capăt. Şi Te rog primeşte aici jertfă minusculă a unei iubiri aprinse, în cuvintele slabe ale unuia care nu s-a priceput să le scrie mai bine…”

Valentin Popovici

tamie smirna si aloe

By Fr. Valentin Popovici

Tamie Smirna si aloe

Cuvânt înainte

De câţiva ani s-au mai adunat nişte poezii în desagă, şi le dau drumul să zboare. Poate vor fi de folos cuiva, poate le va spune cineva într-o adunare undeva, şi poate vreun suflet de pribeag va fi atins cu ceva din ele, spre înviorare şi pocăinţă şi mângâiere. Mă rog că Duhul harului, de la care sunt încredinţat că mi-au fost inspirate, să le folosească din plin. Poate versurile acestea nu sunt decât o urmă pe zăpadă, nişte paşi pe nisip, un siaj care dispare, dar sunt şi ele o pagină din viaţă mea, din încercările şi luptele prin care am trecut, împreună cu cei pe care mi i-a scos Dumnezeu în cale, că să-mi întărească inima, să-mi lumineze faţă, sau să-mi încerce credinţă şi să-mi pună poveri în spate. Prin toate, El a fost cu mine, cu harul Sau nemăsurat. Slăvit să-I fie Numele! Am încheiat volumul acesta cu cei cinsprezece Psalmi ai Treptelor, fiindcă i-am socotit psalmii pe care îi cântau robii care se intoceau din Babilon la Ierusalim, visând treptele albe ale marelui Templu, anticipând sentimentul sărbătoresc al adunării laolaltă a sfinţilor lui Dumnezeu. Erau psalmii înaintării lor, ai drumului în urcuş, spre adunarea lor la Ierusalim. Şi noi astăzi, cu fiecare zi ce trece, ne apropiem, în acest veac târziu, de marea adunare, de strângerea în nor, de sărbătoarea de vis a întâlnirii noastre cu Domnul… Mă grăbesc puţin acum să le public, fiindcă văd cum bate vântul împotriva, şi parcă bate mai tare decât alte ori, mai subtil, mai pătrunzător. Retrăiesc amintirile vechi, când eram batjocoriţi, destituiţi, exmatriculaţi pentru credinţă. Atunci ştiam de unde bate vântul. Era împotriva noastră securitatea, partidul, informatorii, etc. Azi vântul mi se pare mai tăios, mai ascuţit, şi vine de unde nu te aştepţi. Socotesc că e o cinste să vedem că din pricina Ta (Doamne!) suntem daţi morţii toată ziua, suntem socotiţi că nişte oi de tăiat. Ca tămâia rugăciunilor de seară, ca smirnă iubirii care suferă totul, ca aloia de mângâiere şi vindecare, mă rog să fie şi acest volum de poezioare pentru cei ce le vor citi; şi, plin de bucurie în Domnul, le aduc la picioarele Mântuitorului, ca un prinos al iubirii mele faţă de El şi pentru Numele Său cel Mare!

Valentin Popovici Ianuarie 2011

In Clipile Tacerii
APE DE ODIHNA
INTRE ZIMBET SI SUSPIN
PLOAIE-TARZIE
Pietricele
tamie smirna si aloe